Seară duhovnicească dedicată mărturisitorilor Ilarion Felea, Liviu Galaction Munteanu și Florea Mureșan

 

Părintele Ilarion Felea

 

        Părintele Ilarion Felea este destul de puţin cunoscut în vremea noastră. El a fost un propovăduitor al Evangheliei foarte apreciat, atât de popor cât şi de intelectualitate, la jumătatea secolului trecut. Profesor la Academia Teologică din Arad, părintele a scris multe lucrări teologice, cea mai importantă fiind Spre Tabor, lucrare pe care părintele Justin Pârvu o consideră „cea mai bună operă a Ortodoxiei româneşti de până acum. Părintele Ilarion Felea este un adevărat geniu liturgic al teologiei ortodoxe, al Bisericii Ortodoxe.

        Condamnat, la data de 14 martie 1959, de Tribunalul Militar Cluj la 20 de ani de muncă silnică şi 8 ani degradare civică, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinei sociale” şi 20 de ani de temniţă grea pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare”.

      Detenţia a făcut-o la Penitenciarul din Gherla, apoi la cel din Aiud, unde a încetat din viaţă la 18 septembrie 1961.

      Înmormântat fără cruce şi fără a i se cunoaşte locul unde odihnesc rămăşiţele pământeşti, preotul profesor Ilarion V. Felea s-a încununat, prin moartea sa, cu aureola de martir pentru Biserică şi Neam, aşa cum odinioară au făcut-o strămoşii săi, moţii, de unde a provenit.

 

Liviu Galaction Munteanu - profesorul mărturisitor

 

        Născut la 16 mai 1898 într-o familie de învăţători, Liviu Galaction Munteanu era originar din localitatea Cristian, judeţul Braşov. S-a format ca teolog la Liceul „Andrei Şaguna“ din Braşov şi la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu, apoi la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, unde a obţinut şi doctoratul. A fost remarcat de episcopul Nicolae Ivan, care l-a hirotonit preot şi l-a numit profesor la Academia teologică din Cluj, ajungând astfel titularul cursului de Noul Testament, duhovnic, apoi chiar rector al acestei instituţii.

        În timpul ocupaţiei horthyste a rămas în Cluj, asigurând împreună cu episcopul Nicolae Colan un nucleu de rezistenţă românească şi ortodoxă. Cu toate împotrivirile autorităţilor comuniste de după 1948, episcopul Nicolae Colan l-a menţinut pe profesorul Galaction la conducerea noului institut teologic, până la desfiinţarea din 1952.

        La 6 iunie 1958, preotul Galaction Munteanu a fost numit vicar administrativ, la cererea noului episcop Teofil Herineanu, care avea un proiect de relansare a catehizării în eparhia Clujului. Părintele Galaction a întocmit o programă pentru catehizarea copiilor şi adulţilor, pentru care a obţinut aprobarea Permanenţei eparhiale şi fiind difuzată la preoţii din Episcopie.

        Entuziasmul manifestat de unii preoţi a alertat Securitatea care a blocat întreaga acţiune, iar preotul Galaction a fost arestat. Urmarea a fost tragică: părintele Galaction, anchetat cu mare cruzime de Securitate, a fost trimis în justiţie, la 6 mai 1959 fiind condamnat la opt ani închisoare corecţională, încadrarea juridică fiind „uneltire contra ordinii sociale“. Aflat în penitenciarul Aiud, la 8 martie 1961, părintele Liviu Galaction Munteanu trecea la cele veşnice, urmare a tratamentului inuman la care fusese supus.

 

Părintele Florea Mureşanu

 

        Florea Mureşanu s-a născut în satul Ciubanca din judeţul Cluj, la 8 iulie 1907. Părinţii săi, Gheorghe şi Maria, erau ţărani săraci, neştiutori de carte, care au muncit din greu peticul de pământ avut în proprietate, sau pe la casele celor mai avuţi, pentru ca cei patru copii dăruiţi de Dumnezeu să îndure mai uşor lipsurile vieţii.

- Preot într-o parohie săracă de munte, Râşca de Sus, din judeţul Cluj.

- Preot la catedrala din metropola Transilvaniei, începând din ianuarie 1934. Totodată, părintele Mureşanu a primit sarcina de profesor de educaţie religios-morală la cursul profesional de ucenici din Cluj.

- Slujitor vrednic al altarelor, un pedagog deosebit şi un teolog permanent preocupat să-şi desăvârşească pregătirea. În acest sens, în perioada 1935-1938, părintele Florea a urmat cursurile prestigioasei Facultăţi de Teologie din Cernăuţi, unde obţine diploma de licenţă cu teza „Obligaţiunea morală“.

        La jumătatea anului 1946, episcopul Nicolae Colan îl numeşte pe părintele Mureşanu protopop al Clujului. A fost alături de greva studenţilor din 1946. Locuinţa sa din Cluj a devenit locul de adunare a cenaclului literar condus de Victor Papilian. Cu acest prilej au trecut pragul casei sale Lucian Blaga, Ion Luca, Valeriu Anania, Zorica Laţcu, Valentin Raus şi mulţi alţii, care continuau să creadă în valorile considerate de comunişti ca aparţinând „lumii vechi“.

        Reţinerea lui Florea Mureşanu s-a produs în 1952, în condiţiile politicii generale a regimului de „reeducare prin muncă“ a „reacţionarilor“ şi al frământărilor cu caracter religios din Cluj care au condus, printre altele, la desfiinţarea Institutului Teologic creat în 1948 din fosta Academie Teologică. Părintele a scăpat „doar“ cu o trimitere la muncă forţată la Canal, unde a petrecut un an de zile. Eliberat în primăvara anului 1953, i se refuză reîntoarcerea la parohia sa (vestita Biserică din Deal), trebuind să plece în Maramureş, la parohia vacantă Suciu de Sus.

        Noua arestare din noaptea de 11/12 iunie 1958.

        A fost judecat şi condamnat la 25 de ani de închisoare. A trecut prin mai multe închisori, ajungând în cele din urmă la Aiud, unde moare pe 4 ianuarie 1963, trupul său pierzându-se printre miile de cadavre din groapa comună a sinistrei închisori.

&&&

        Valeriu Anania, participant la şedinţele cenaclului din locuinţa protopopului prof. dr. Florea Mureşanu, îi prezintă acestuia portretul astfel: “Om aşezat, blajin şi harnic, foarte iscusit şi cult”, apoi casa: “Avea o bibliotecă bogată, din care nu lipseau nici cele curente, de erudiţie, prin care opera completă, în franţuzeşte, a lui Ioan Hrisostom” şi activitatea: “îşi puse numele pe o frumoasă ediţie a Cazaniei lui Varlaam, dar treburile parohiei, multe şi conştiincios împlinite, îi descurajau proiecte viitoare, de editor, pe care şi le-ar fi văzut dat în jurul unor pietre de temelie ale vechii noastre culturi”